Eu.Tu.Nicaieri.

Nicaieri, 27 dec.
Dragul meu Eu,

A trecut mult timp... prea mult pentru a-mi aminti de tine asa cu erai. Dar tu iti amintesti? Abia implinisei 21.
Visam... visam impreuna sa plecam departe... sa uitam de lume... sa nu ne intoarcem nicioadata la ei.
Mai tii minte? Dar de drumul ala de munte sau de pajiste, mai stii? Visai sa-ti construiesti o casa mica si sa traiesti acolo pentru tot restul vietii.
De ce niciodata nu ti-a fost frica de furtuni? Erai independent. Dar de fapt erai doar un om.
Intre timp am realizat ce inseamna dragostea.
Mi-am dat seama ca un om nu se iubeste cu adevarat decat pe sine.
De ce iubesti?
Pentru ca trupului tau ii place asta.
De ce sa te sinucizi?
Pentru ca vrei sa-ti eliberezi sufletul.
De ce ...?
Pentru mine.
Vezi? Tot ce faci e doar pentru tine.
Pacatul originar? Poate...
Dar tu?
Tu ai fost pacatul meu, întrebarea si enigma.
Si vreau sa ramanem asa mereu... Cu intrebari si sentimente nespuse.
De ce? Pentru ca eu am fost tu si tu ai fost eu si pentru ca port in mine vocea si gandurile tale.
Poate e prea mult...

Mine

4 comentarii:

killer spunea...

Si vreau sa ramanem asa mereu... Cu intrebari si sentimente nespuse.

super frumos. fiecare cuvant e.. emotionant.:(
:(

killer spunea...

gata,te si urmaresc. >:)

Emma spunea...

Si eu visam sa-mi construiesc o casuta in care sa stau singura. Undeva la mare poate. Dar din pacate, nu se poate aasa ceva. Cel putin pentru moment.:|
Sunt foarte...touching cuvintele tale.:) Keep writing.

Delilah spunea...

unele lucruri mai bine raman nespuse,nu? :)

f frumos:X