Cand îngerii pleacă

Ai văzut și tu câți oameni fără inimă se plimbă pe străzi? Cum merg liniștiți cu piepturile deschise în care nicio iubire nu-și va mai putea face cuib?
Le-ai văzut ochii goi?
Nu deveni ca ei, nu tu. Te rog.


M-am întors la tine, Infinitule!


Iubește-mă și iartă-mă, fiindcă de acum sunt a ta pentru totdeauna!

Ego


Mai e ceva de spus?


Nimic nou

Acum ceva timp citisem o legendă.
Se spune că în pragul morţii ţi se dă posibilitatea să iei cu tine pe lumea cealaltă şi să păstrezi pentru totdeauna o amintire. Una singură. O viată traită doar pentru o ultimă amintire.

Aşa că te intreb pe tine... Ce lucru este atât de intens încât să nu te poţi despărţi de el? Niciodată. Ce te-a facut să te simţi atât de fericit încât să-ţi doreşti să păstrezi fumul acelei trăiri pentru totdeauna?

Put your hands into the fire

Azi hrănesc pământul cu lacrimi și-l las să moară de dorul tălpilor mele.
Azi scriu pe vânt cu șoapte de dor și-mi ascund câte o bucată din suflet în fiecare picătură din ploaia rece a lui Noiembrie.
Îl ascund de ei. De toți. De-asta plouă doar deasupra ta, iubitule. Plouă cu sufletul meu.





Voi culege lacrimile de la poarta iadului și-mi voi face cuib în ele și-ți voi aduna umbrele în amurgurile mele.